Mihai Serban

A apărut Hotărârea privind metodologia de calcul a pensiilor militare. Un document care umileşte fiecare militar în rezervă sau retragere. Plină de dispreţ. Mesajele de bază ale sale sunt două. Primul: „Noi vă tăiem pensiile aşa cum vrem noi, fără a avea nici un criteriu legal”. Al doilea: „Ca să mai puteţi lua ceva bănuţi, va trebui să alergaţi după documente arhivate până la sfârşitul zilelor voastre. A acelora pe care le mai aveţi”.

Pentru că, prin Hotărârea de guvern li se ia militarilor pensionari totul şi li se cere apoi, tuturor, să demonstreze cu documente din arhive că ei sunt ei. Asta ca să mai poată primi o parte din ceea ce li se cuvine. O mică parte!

Citind documentul care îşi zice „metodologie”, dar care pluteşte în generalităţi, aproximări şi indicaţii imposibil de urmat, descoperi că fiecare pensionar militar trebuie să-şi justifice în faţa unor oganisme incert indicate fiecare zi de muncă şi fiecare salariu luat lună de lună într-o viaţă. Totul în lipsa unor documente clare care să-i contabilizeze activitatea. Cum ar fi Cartea de Muncă, existentă la toţi cei care se supun legii la care guvernanţii doresc să-i alinieze pe militari.

„Metodologia de calcul” nu spune care va fi vârsta de pensionare socotită legală în procesul de recalculare, ce se întâmplă cu drepturile primite ca urmare a ordinelor şi medaliilor militare (se anulează fiecare decret prezidenţial în parte?), de unde se vor obţine datele tuturor serviciilor de zi pe unitate (care ar trebui asimilate gărzilor medicilor), cum va fi recompensată munca nenormată a militarului, cine va da documente pentru lunile şi lunile trăite zi şi noapte în aplicaţii şi cum vor fi recunoscute ele de o lege care nu a avut în vedere aşa ceva ( L19/2000)? Şi alte sute de întrebări. Toate fără răspuns într-un document elaborat cu reavoinţă de amatori animaţi de un singur gând: să ia! Cu o singură pagină dactilografiată se anulează sute de mii de vieţi, munca de zeci de ani a apărătorilor în uniformă acestei ţări.

Realizează cei care au gândit documentul, „metodologia” cum au numit-o ei, câţi ani poate dura o obţinerea a sute de documente, câtă pierdere de timp şi de bani? Şi în vremea asta, în lipsa documentaţiei, toţi cei care mai supravieţuiesc vor fi plătiţi cu o pensie calculată la nivelul salariului mediu brut pe economie. Ca spălători de vase, ori vidanjori, ori cosaşi. Este nivelul la care sunt aduşi slujitorii sub drapel.

Sute de unităţi militare au fost desfiinţate. Aproape fiecare pensionar militar a lucrat în 10-12 garnizoane diferite, răspândite pe tot teritoriul ţării. Cui să se adreseze pentru a obţine datele necesare? Cine mai ştie unde se află statul de plată pe care a fost plătit acum cincizeci de ani? De unde să cunoască asta acum centrul militar? Cu oameni puţini şi el. Unde să poţi găsi hîrtiile serviciului financiar al unităţii militare care nu mai există de o jumătate de secol? Dar a zece asemenea unităţi?

Vor fi probabil zeci de mii de cereri concomitente care vor bloca arhivele. Se vor afla pe drumuri mii şi mii de bătrâni. Unii disperaţi că nu mai au cu ce să trăiască. Alţii bolnavi de bolile bătrâneţii. Se vor izbi de dispreţul funcţionarului de la ghişeu, de nepăsarea lucrătorului din nu ştiu care birou sau de infatuarea vreunui şefuţ deranjat de insistenţa moşului care simte că nu mai are suficiente zile ca să aştepte hârtia. Care ştie că aşteptarea poate dura ani!

Vă daţi seama la ce chinuri sunt supuşi militarii care se încăpăţânează să mai trăiască după ce au trecut în rezervă? Cât de grea le-a fost făcută bătrâneţea?

Acelaşi chin pentru văduvele militarilor, pentru urmaşii legali ai acestora.

O întreagă categorie socială condamnată. Şi, culmea ipocriziei, în numele „echităţii sociale”!!!

De unde poate izvorî atâta răutate? Din ce carne sunt plămădiţi aceşti guvernanţi? Pot fi numiţi oameni aceia care gândesc asemenea metode de tortură destinate sutelor de mii de bătrâni? Celor care au muncit cinstit decenii întregi, care au sacrificat liniştea lor şi a familiilor pentru liniştea ţării? Şi care au obţinut tot ceea ce au în strictă legalitate.

Cum va face faţă unui asemenea volum de muncă structura din minister care se ocupă cu pensiile? Micşorată an de an. Angajând specialişti, aşa cum sugerează „metodologia”? Este o glumă. De unde atâţia cunoscători în domeniu? De unde bani pentru plata acestora? Recalcularea pensiilor după schimbarea legii în 2001 nu s-a încheiat nici acum, după nouă ani. Cât va dura această nouă „recalculare”?

Promisiunea cu cei 3000 de lei sub care nu vor scădea pensiile militare? Din nou o minciună. A primului ministru, a ministrului apărării, a politicienilor puterii. În „metodologie” nici vorbă de aşa ceva! Vor fi tăiate toate pensiile militare de stat! Iar după asta vor fi impozitate, indiferent de cât de mici vor ajunge.

Pensionarii militari. Maiştri, subofiţeri, ofiţeri, generali şi amirali. Oameni ca voi. Bătrâni. Bunicii sau părinţii voştri. Vârstnici condamnaţi pentru simplul motiv că există. Că mai sunt încă în viaţă. Unii cu merite deosebite. Profesionişti cu deosebită calificare. Cu înalte studii civile şi militare. Unii diplomaţi militari. Alţii, eroi ai neamului. Toţi făcuţi o apă şi un pământ. Azi, prin bunăvoinţa aleşilor noştri, ei au devenit vinovaţii fără vină!

Sunt pensionari militari. Atât. Ce aveţi cu ei?

Pentru mine, mai există ceva la fel de înspăimântător. Liniştea. Tăcerea şi resemnarea cu care asemenea samavolnicii sunt acceptate. Nicăieri în lume, niciodată în istorie, nu a fost posibil ca statul să ia TOTUL unei întregi categorii sociale şi să îi spună: „De acum eşti un nimeni!”. „Dacă tu crezi că ai făcut ceva în viaţa ta, demonstrează. Cu documente!”. Asistăm netulburaţi la crearea unui precedent. Mâine, în locul militarilor pot fi magistraţii, profesorii, doctorii sau toţi funcţionarii publici.

Repet. Înspăimântătoare liniştea. De necrezut resemnarea.