CENTENAR la Busteni: “BO-BO”, cea mai batrana locomotiva electrica din tara, implineste 100 de ani

Intre anii 1899-2007, in incinta Fabricii de Hartie Busteni, judetul Prahova, a functionat PRIMA CALE FERATA ELECTRIFICATA DIN ROMANIA. Patronii fabricii, fratii Carol si Samuel Schiel, au cumparat pentru aceasta linie din Germania, intre anii 1900-1913, trei locomotive electrice de cale ingusta (ecartament 700 mm) care, dupa anul 1948 au devenit PROPRIETATEA STATULUI ROMAN, administrata de Fabrica de Hartie Busteni. 
Acestea sunt PRIMELE SI CELE MAI VECHI LOCOMOTIVE ELECTRICE DIN ROMANIA. Prima locomotivă electrică din România poate fi văzută astăzi de publicul larg, expusă pe peronul gării din Buşteni, graţie iniţiativei şi efortului unor entuziaşti păstrători ai tradiţiilor oraşului, dar şi a Căilor Ferate Române, îi amintesc aici pe dl. Butnariu Leonard şi dl. Gigi Gavrilă.

Locomotiva tip BO-BO, fabricata in anul 1913 la AEG Berlin, are o lungime totală de 5.700 mm, o greutate de 3,5 tone, cu ecartament de 700 mm. Ataşat acestei locomotive este vagonul platformă, fabricat tot în 1913 la Berlin. Acesta are o lungime de 6.500 mm, o greutate de 4,5 tone şi este dotat cu frână manuală”.

Locomotiva electrică şi vagonetul sunt componente originale ale trenului electric, iar expunerea lor pentru public a fost realizată cu ocazia reabilitării căii ferate Câmpina-Predeal

Au fost trei astfel de locomotive din care s-a păstrat doar una. Despre celelalte doua locomotive stim urmatoarele:

• Locomotiva tip BO-BO, a fost fabricata in anul 1899 la Uzinele Orenstein & Kopel si modificata in anul 1966 in atelierul Fabricii de Hartie Busteni. Aceasta a fost ridicata la data de 28 iunie 1990 de la Busteni si transportata la Depoul Ciurel (Metrorex, Bucuresti), la initiativa Muzeului CFR Bucuresti si a unor membri ai TREN CLUB ROMAN Bucuresti (ing. Octavian Udriste – fost director Metrou Bucuresti, ing. Serban Lacriteanu – director la SNFM-CFR Marfa din Ministerul Transporturilor, ing. Mircea Dorobantu – Muzeul CFR Bucuresti). Locomotiva in greutate de aproape 2 tone, a fost depozitata initial in fata cladirii administrative a depoului – cu paza permanenta si portar – ulterior a  DISPARUT?!.
• Locomotiva cu nr. 531/1907, fabricata in anul 1907 la AEG Berlin a fost instrainata de catre Fabrica de Hartie Busteni, iar in prezent se afla in apropiere de Deva, in comuna CRISCIOR, judetul Hunedoara, in incinta unor ateliere particulare care se ocupa cu exportul de locomotive si vagoane.

Ele tractau garniturile de tren industrial care circulau în incinta Fabricii de Hârtie din Buşteni, pe un traseu de cale ferată îngustă electrificată (ecartament 700 mm.) de mai bine de 5 km lungime. Locomotiva electrică a fost fabricată în anul 1913 de AEG Berlin (nr. fabricaţie 1524), are o greutate de 3.5 tone şi este echipată cu un motor de 50 CP care funcţionează cu curent continuu 250V. Locomotiva a funcţionat fără întrerupere 90 de ani, până în 2003.
Vagoneţii au fost produşi de aceiaşi firmă germană putând fi adaptaţi pentru diverse operaţiuni: transportul lemnului venit cu funicularul peste munte, de la exploaratea Brateiu la ”fierăstrău” (de unde şi numele cartierului situat mai sus de Hotelul Silva) unde era debitat şi cojit şi apoi la moara de pastă (acţionată hidraulic) unde era transformat în celuloză; transportul sulurilor de hârtie de la maşina de fabricat hârtie la secţia finisare, unde era tăiată şi devenea hârtie plană; transportul produselor finite din secţiile de producţie la rampă CFR din incinta fabricii sau transportul grelelor valţuri metalice din fabrică la atelierul de întreţinere, pentru a fi rectificate.

Pentru a trece din Fabricaţia 1 în Fabricaţia 2, trenul industrial traversa drumul naţional, blocând din când în când traficul, spre nemulţumirea conducătorilor auto, dar şi spre deliciul copiilor ce asistau veseli la manevrele cantonierului care, fluierând ca la fotbal, schimba macazul şi la cele ale frânarului, personaj extrem de important, cocoţat pe platforma ultimului vagon care agita mai tot timpul un steguleţ galben. În partea opusă, spre fierăstrău, trenuleţul urca şerpuit pe malul drept al pârâului Jepi, pe o linie din care câteva tronsoane se mai păstrează şi azi.
Deoarece produsele transportate (lemn, hârtie) erau uşor inflamabile, întreg traseul căii ferate era însoţit de o reţea proprie de hidranţi, cu guri de acces din sută în sută de metrii (vreo patru din ele se mai păstrează încă). Curentul electric care acţiona locomotiva era produs în incinta fabricii în una din cele cinci micro-hidrocentrale existente sau în centrala electrică acţionată cu abur provenit de la centrala termică, curentul fiind apoi transformat în curent continuu într-un post de transformare propriu. Parcurgând aceste date istorice, sunt o mulţime de lucruri care ne uimesc. Acum mai bine de 100 de ani, fraţii Schiell au introdus în fabrica din Buşteni un concept îndrăzneţ la acea epocă şi de actualitate azi: transportul intern pe cale ferată, folosirea pentru asta a energiei electrice şi mai departe producerea acesteia utilizând resursele naturale existente sau tehnologice proprii.

Publicat de Alexandru Constantin la 20:04:00 0 comentarii  

- Curent
- Apa, Dus
- internet wireless
- tv cablu
Magazin alimentar, cofetarie, uz casnic, service auto, biserica, parc, magazin piese auto alaturate. Statie autobus Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal. Rulotele se pot parca, depozita pe termen lung sau pe zi.Camping. Asteptam sa ne contactati telefonic pentru detalii si informatii suplimentare. tel: 0745102596, campingaviator@gmail.com

acum 14 ore ·

La 97 de kilometri spre nord de Bucuresti, in Campina, scriitorul si istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit intre 1893 si 1896 palatul pe care l-a dedicat memoriei fiicei sale. In 1888, la 19 ani, Iulia murise din cauza tuberculozei. Legenda spune ca, Hasdeu se retragea deseori la resedinta sa de la Campina pentru a comunica, prin intermediul spiritismului, cu fiica lui. Deasupra intrarii principale se gaseste inscriptia “E pur si muove”. Numele Iuliei Hasdeu sta gravat pe fiecare dintre cele doua scaune din piatra din fata castelului, iar in mijlocul cladirii se afla o sculptura din lemn pictat a lui Isus Cristos, realizata de artistul francez Casciani. In spatele ei, este asezat bustul Iuliei Hasdeu.

Muzeul a fost deschis pentru public in timpul vietii lui Hasdeu. Expozitia valorifica documente de istoria culturii: fotografii de familie, documente, manuscrise, mobilier si obiecte personale care au apartinut carturarului si fiicei sale (circa 300 de exponate) ; carte veche, tablouri infatisandu-i pe Bogdan Petriceicu Hasdeu si Iulia Hasdeu; arhiva lui Bogdan Petriceicu Hasdeu; schitele lui pentru Castelul Iulia Hasdeu; primele editii ale operelor lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 – 1907) si ale Iuliei Hasdeu (1869 – 1888). ”

Cladirea este monument de arhitectura, proiectata si construita fiind de insususi Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Am considerat interesant sa punem in pagina si cateva comentarii scrise de oamenii care au vizitat acest edificiu:

ALEXANDRA -2012-03-24

Am fost la castel vara trecuta si aceasta excursie si-a lasat amprenta in inima mea.Cand am intrat in camera obscura si am auzit ca hasdeu a auzit-o in mai multe seri pe iulia cantand la pian iar intr-o dimineata a fost vazuta plecand cu un buchet de margarete in septembrie iar 2 zile mai tarziu au fost gasite 3 margarete desi in septembrie nu mai erau.Mi-a dat fiori scrisoarea primita de hasdeu de la iulia in care ii spune cat de dor ii este de el desi ea era moarta si fotografiile facute la sfarsitul sedintelor de spiritism.Asta ne arata ca se poate comunica intre cele 2 lumi paralele chiar daca unora dintre noi ne e greu sa credem asta.Asa ni se arata ca dupa ce un om moare in chinuri ramane in locul unde a murit desi se poate inalta in cer si se poate intoarce oricand.

ROZELAMARY: am fost chiar ieri la castel si la intrare erau doua oglinzi fata in fata si o doamna spunea ca daca te uiti in ele si te concentrezi iti poti vedea inima si eu mam uitat si mi-am vazut inima nu e extraordinar

MADDY -wow…sincer..este ceva acolo..se aude…se..percepe..la ficare pas..la fiecare vorba a ghidului.E ceva extraordinar.Am un respect foarte mare pentru inteligenta supraomeneasca a Iuliei si pentru curajul tatalui ei de a scrie si de a arata lumii intregi ca intr-adevar exista VIATA dupa MOARTE.Uneori chiar regret ca nu am trait in timpul in care s-a petrecut toata aceasta…poveste..daca o putem numi asa.Nu credeam in asa ceva pana nu am intrat in acest TEMPLU inchinat unei fete miraculoase.Documentele lui HASDEU sunt impresionante.Sunt ferm convinsa ca spiritul Iuliei domneste in acesl castel.

MARY – Am fost si eu ieri. Mi s-a parut o experienta interesanta. Si ca orice sceptic, nu pot sa nu ma intreb: “oare este adevarata toata povestea? ” Si daca da, oare nu este pacat sa comunici cu spiritele de dincolo? Nu trebuie ele lasate sa se inalte, sa evolueze, nu sa fie trase inapoi? Si cum de un spirit evoluat ca al Iuliei (avind in vedere inteligenta sclipitoare si supradotarea ei) coboara inapoi sa comunice cu lumea de unde a plecat? In poeziile ei scria ceva in genul: “as vrea sa mor sa ma descatusez de trup si sa ma inalt, sa ma unesc cu lumina..”. Cine stie daca nu cumva comunicarea tata-fiica nu a fost “falsa”, in sensul ca un alt spirit rau i-a luat locul dindu-se drept Iulia, preluand infatisarea si vocea ei. Sunt nishte ipoteze numai, nu stim care este adevarul. Oricum cert este ca dupa ce am iesit de acolo, eram 3 persoane, ne-a cuprins o stare de moleseala si somn, de nu am mai putut sa ne continuam excursia, sa ne distram, ne-am intors in Bucuresti…Sa aiba legatura oare?

IVĂNESCU MIHAI -  Fascinat, cu sentimente mistice, am trait sfintenia clipelor, vizitind Castelul-templu Iulia Hasdeu din Cimpina, pe data de 05 August 2008.Moartea depaseste limitele ratiunii umane decazute.Viata e plina de mister, cu atit mai mult moartea.Moartea nu a facut decit sa-i perfecteze nimbul de genialitate si sa faureasca din inteligenta ei un mit.Operele nemuritoare ale umanitatii, sunt o continua vietuire spirituala a celor ce le-au savirsit. Tu m-ai chemat acum la Templul tau /Stralucitoarea Iulia Hasdeu/Darnic, dar crud a fost destinul tau.-Rime, Mihai Ivanescu.

Explorare urbana in localitatile Floresti, Filipestii de Targ, Targsoru Vechi, din judetul Prahova

Traseu: Ploiesti – Floresti – Catina – Calinesti – Filipestii de Targ – Bratasanca – Targsoru Nou – Strejnic – Targsoru Vechi – retur Strejnic – Ploiesti

In Romania se formeaza incet-incet un nou tip de turism, un fel de aripa a turismului cultural-istoric, pe care eu l-as numi “turismul istoric de ruine abandonate”. Nu stiu daca vreun proprietar al unui astfel de obiectiv turistic s-ar bucura sa stie ca batatura lui este intr-un astfel de circuit neconventional, dar in mod sigur unii se multumesc cu situatia si chiar se bucura de venirea unei mase importante de turisti.

Imprejurimile orasului Ploiesti abunda in monumente istorice de importanta nationala. Unele sunt intens promovate (Manastirea Ghighiu), altele sunt relativ promovate (Manastirea Pissiota de la Brazi), iar altele sunt “la dispozitia” exploratorilor urbani, care se intereseaza in mod special de ele. Este si cazul traseului nostru de azi, un tur al celor mai frumoase cladiri ruinate din zona de campie a Ploiestiului.

In localitatea Floresti se poate ajunge cel mai usor cu trenurile Regio, singurele care opresc si in gara Floresti Prahova – situata pe magistrala 300 Bucuresti – Brasov – Oradea, intre statiile Ploiesti si Campina (a doua de la Ploiesti). Gara se afla la marginea de est a satului, iar distantele din localitate nu sunt tocmai semnificative pentru pietoni. Daca alegem masina personala, la Florestii de Prahova putem ajunge urmand drumul catre munte (DN1) pana la ramificatia cu indicator spre Filipestii de Padure si Moreni, pe DJ 720, ce se deschide la stanga (vest) cum mergem spre Campina. Intersectia este la cateva sute de metri nord de intrarea (in partea opusa) in orasul Baicoi. Urmand DJ 720, trecem de podul peste calea ferata si intram in Floresti, unde ne oprim la primul obiectiv din circuitul nostru: Palatul Cantacuzino sau Micul Trianon. De la Ploiesti pana la Floresti avem de parcurs 23 de kilometri.

In capatul de vest al satului se inalta ruina acestui castel al lui Grigore Cantacuzino, supranumit Micul Trianon datorita proiectului asemanator cu cel de la Versailles. Se spune ca nimeni nu a apucat vreodata sa locuiasca in cladire, iar aceasta a cazut in ruina datorita cutremurelor, dar mai ales a hotilor de materiale. Ce a mai ramas din el de la terminarea lui (1913) este pus “in conservare”, iar accesul turistilor este permis, pe poarta sudica, pe langa turnul de apa! Mai precis, se intra pe o straduta ingusta aflata imediat la vest de intersectia drumurilor judetene DJ 720 si DJ 144, conform imaginii satelitare. Atentie! Indicatorul turistic aflat pe soseaua judeteana in centrul satului Floresti va trimite eronat la dreapta cale de 2 kilometri! Acest indicator se afla la intersectia mentionata mai sus, fata de care intrarea pe domeniu se afla in cu totul alta directie (inainte) si la o distanta mult mai mica (100 de metri).

Proprietar este, incepand cu 2009, un om de afaceri care a cumparat domeniul de la urmasii lui Grigore Cantacuzino, carora le-a fost retrocedat. Starea actuala a cladirii este deosebit de precara, cu prabusiri ale acoperisului si ornamentelor, precum si decopertari ale beciurilor. Practic, doar o parte din zidurile exterioare se mai afla in picioare, precum si turnul de apa, in care se mai poate intra doar la parter, scara fiind rupta. De altfel, intrarea in interiorul cladirii nu este recomandata, datorita degradarii avansate (inca mai cad ornamente si caramizi). Palatul este foarte vizitat in ultima vreme de fotografii profesionisti, care aduc cu ei modele si chiar cupluri de proaspat casatoriti, pentru sesiuni foto de neuitat.

Dar palatul de la Floresti este, din punct de vedere cronologic, intre ultimele vestigii lasate de familia dinastica Cantacuzino in judetul Prahova. Iesind inapoi in DJ 720, trecem podul cel lung peste Prahova si intram in satul Catina, in urcus sustinut pe versantul Vaii Prahovei. Trebuie sa retinem ca la toate ramificatiile, varianta noastra merge cel mai la stanga. Ajungem in capatul sudic al satului Catina, aflat la 2 kilometri de Floresti, la intersectia cu DJ 101P spre Campina. Aici, cu aproximativ 1 secol inainte de marele palat din Floresti, a fost construit pe domeniul Mavru-Cantacuzino un complex arhitectural de dimensiuni mai mici, format din conac, turn de apa si anexe. Acestea sunt in stare buna astazi, turnul de apa apartinand unui punct de lucru al Electrica, iar conacul si parcul inconjurator apartin de spitalul de neuropsihiatrie (asadar, domeniul nu este vizitabil). Inaintand spre sud, pe soseaua ce strabate malul drept al Prahovei, intram in satul Calinesti, in capatul caruia – la 1,5 kilometri de domeniul Mavru-Cantacuzino, se afla frumoasa Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Construita intre anii 1636-1646 de un grup de boieri – contemporani cu domnitorul Matei Basarab – biserica nu este nici pe departe o ruina, reprezentand unul din monumentele istorico-arhitecturale cele mai bine restaurate ale judetului Prahova. Cele doua turnulete laterale au fost adaugate in anul 1850. La intrare este pus la dispozitia turistilor intregul istoric al lacasului de cult.

Dupa un popas la frumoasa biserica, ne continuam drumul spre sud, pe DJ 101P, cale de inca 2-3 kilometri. Intram intr-un alt “centru” turistic al Prahovei, un sat incarcat de istorie si arhitectura de valoare, Filipestii de Targ. Aici, pe partea stanga a soselei, vom intalni un alt gard din piatra de rau, dupa specificul marilor domenii boieresti din zona. In spatele gardului, conacul lui Pana Filipescu este in curs de restaurare.

Ridicat in secolul XVII, Conacul Pana Filipescu a adapostit si biblioteca lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, fiul postelnicului Constantin Cantacuzino – care si-a pus la randul sau amprenta pe Filipestii de Targ, dupa cum vom vedea. Conacul, construit de unul din boierii Filipesti (de unde si-a luat si numele) a fost contemporan cu urmatorul nostru obiectiv, situat in centrul satului Filipestii de Targ: Palatul postelnicului Constantin Cantacuzino, aflat in stare de ruina.

Palatul din centrul Filipestilor de Targ este tot o constructie de secol XVII, resedinta a bogatului postelnic al domnitorului Matei Basarab. Din pacate, astazi s-au pastrat doar zidurile si beciul, iar ruina reprezinta “atractia” comunei, in jurul ei fiind amenajat si un parculet. De aici deducem faptul ca terenul se afla in administrarea primariei. In fata ruinei au fost montate chiar si reflectoare, pentru a-i spori atractivitatea si pe timpul noptii. Inainte de a ajunge la Palat, vizavi de biserica satului, observam pe dreapta o alta cladire parasita, cu o fatada interesanta (aduce cu unele cladiri de patrimoniu din Sinaia si Comarnic – tot prahovene), iar pe una din anexe este scris “BAE COMUNALA”. Din pacate, indicatorul turistic pe care scrie “Conacul Pana Filipescu” a fost montat gresit, in fata ruinei Palatului Cantacuzino, in loc sa fie pus cu 500 de metri mai la nord, unde se afla de fapt conacul despre care am vorbit. Colac peste pupaza, satenii nu sunt nici ei familiarizati cu povestile cladirilor abandonate din satul lor…

Parasim Filipestii de Targ si ne continuam drumul pe DJ 101P, prin Ungureni si Bratasanca, pana la intersectia cu DN 72 (Ploiesti-Targoviste). Aici cotim la stanga si inaintam spre est pana la ramificatia cu DJ 140 (la dreapta), pe care daca-l urmam ajungem in localitatile Targsoru Nou si Strejnic. La Strejnic facem dreapta, spre sud, pe DJ 129 si ne apropiem de satul Targsoru Vechi. Inainte de intrarea in acest sat, pe partea dreapta, intalnim Rezervatia arheologica si de arhitectura medievala Targsoru Vechi. Aici a fost vatra orasului medieval Targsor, una din resedintele domnesti ale Valahiei, ce dateaza din timpul lui Mircea cel Batran!. De la Filipestii de Targ pana la Targsoru Vechi avem de mers 24 de kilometri.

Cea mai impunatoare si bine restaurata dintre bisericile Targsorului este cea ctitorita de Antonie Voda din Popesti, in 1671. Este si biserica Manastirii Turnu, care functioneaza astazi pe domeniul sitului arheologic. Imediat la nord de biserica se afla vestigiile curtii domnesti, iar in partea de sud gasim sapaturile arheologice, care au scos la iveala si un mic cimitir din perioada medievala (conform imaginii satelitare).

Facem o mica plimbare prin curtea manastirii, spre sud-est, pentru a vedea fostul loc al Termelor romane, precum si ruina spectaculoasa a Bisericii Albe. Aceasta a fost ridicata la mijlocul secolului XVI de breslele mestesugaresti ale orasului.

Revenind la Biserica de pe incinta domneasca, mergem 100 de metri spre vest de data asta, pentru a admira inca doua ruine ale Targsorului. Biserica lui Mihnea Turcitul sau Biserica Rosie, ctitorita in 1579, este printre cele mai afectate de vremuri, din ea pastrandu-se doar latura sudica a zidului.

Imediat langa Biserica Rosie, se ridica maiestuos un conac, si el parasit, construit de familia Moruzi in secolul XX. Prin urmare, este cel mai nou monument de arhitectura din incinta sitului arheologic, construit in stil neoromanesc.

In extremitatea estica a rezervatiei, aproape de sosea, vom gasi o alta ruina de biserica, atribuita lui Vladislav al II-lea (1447-1456), din care se pastreaza doar temeliile din piatra. Pentru a vizualiza intregul sit arheologic, este bine sa venim la Targsoru Vechi cand nu este zapada sau cel mai bine pe o vreme uscata, fara ploi anterioare. Intrarea este libera, iar staretul manastirii, ieromonahul Valentin, va fi intotdeauna dispus sa ne arate imprejurimile.

Pentru a ne intoarce in Ploiesti, trebuie sa revenim in satul vecin, Strejnic, pe DJ 129. Aici, se cuvine sa mai facem un ultim popas pentru a admira biserica cea noua cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, constructie maiestuoasa finalizata dupa anul 2007.

Pe drumul dintre Strejnic si Ploiesti, pe partea dreapta, se afla noua troita din lemn (care a inlocuit-o pe cea veche) ridicata pe locul unde ar fi fost asasinat Nicolae Iorga de catre legionari. De la Targsoru Vechi pana la intrarea in Ploiesti avem 7 kilometri, iar circuitul nostru se inchide.

sursa: http://arhivadegeografie.wordpress.com